Se apropie....
O vezi nu?
E ea cea cu smaralde albe in loc de ochi si val de coroane in loc de par
Este cea care prinde teama in tine si o strange ca pe un prosop ce trebuie stors
De lacrimi si dureri aprinse in tine, care iti sapa in suflet
Te doare nu?
O simti cum te cuprinde in bratele ei de funii?
Ce miros patrunzator si cata ura, ahhhhh imi vine sa zbier la tine
Sa ma reped asupra ta si sa caut ego-ul care iti indeamna propria fire
sa fie atat de netrebnica
Doar Dumnezeu te poate adulmeca in calea-i pavata de roua neagra
Cum sa mori cand tu provoci moartea?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu