Traire...

Astern trandafirii langa urechea ta
Ei iti vor sopti secretele intunecate ale mintii mele
Care te vrea si te vreau
Descoperita.
Iar pielea-ti uda sa-mi stropeasca ochii inlacrimati de frumusetea ta
Pana cand vantul adie si lacul cu vinuri de necunoscute arome se scurge pe paharul pe
care buzele tale il ating
Sa murmur in abis si sa ucid teroarea ce flutura in aerul uscat
Pana cand gura-mi se inmoaie cu al tau har de inger.

Testament pentru prieten

Prieten de-o viata , caci asa iti zic si acum
Te-ndepartez si te gonesc, desi nu asta imi doresc, nu asta vreau de la mine
Emotiile mele sunt prea puternice iar eu sunt contrar asteptarilor tale
Degeaba ma ridici in slavi si degeaba imi spui ca sunt zeu
Te-as salva, ti-as da sange din sangele meu doar sa stiu ca respiri , ca esti acolo
Ma doare mult sa te vad plecand dar poate ca asa sunt eu
Inchizandu-ma in cuibul ce ma tine tintuit
As vrea sa iti arat lacrimi, sa iti arat cum sunt de fapt
Dar mi-este mult prea frica sa nu fiu judecat
Voi muri singur ca o stanca ce isi pierde caldura in asfintit
Desi m-as ruga sa ma incalzesti tu pentru o ultima data
Aprinde-mi inima si tine-mi paharul cu sange deasupra capului tau
Boteaza-te in numele legaturii vesnice ce o purtam adanc in noi
Si nu indrazni sa imi spui numele dupa ce voi arde
Nu sunt ca pasarea aceea care se intoarce an dupa an in tarile calde
Sunt mai degraba o lumanare batuta de vant in sfanta Biserica
Inlocuita de fiecare data cu alt si cu alt suflu mai puternic
Nu ma izgoni cand eu imi doresc sa te pierd, caci tu esti tot ce am
Si fara mangaierea ta calda pana si pielea-mi se topeste
De ce sa imi faci una ca asta cand eu te-as iubi si dincolo de zari
Chiar si plutind pentru totdeauna intr-o panza de paianjan din care nu as putea vreodata scapa
Spune-mi doar adio cand te scuip cu venin , caci El imi e martor, nu e veninul meu
Ma pierd, ma pierd pe mine , dar nu imi poti auzi tipetele caci nu mai pot striga
Sufletul meu e mut iar al tau e de mult surd de atatea voci
Voci care striga "Acesta este testamentul meu !"

Nuante Alb-Negre

Sunt nopti prea gri ca sa-ti dezvalui
Alba mea infatisare.
In stranii scorburi ce-mi soptesc o dulce alinare
Ma dezvalui peste timp caci el poate calatori de-a lungul tau
In stresini cu lumina artificiala, ce m-ar orbi de n-as vedea
Frumusetea pala.
Oriunde-n timp as tresari la tremuratul buzelor tale
Ma pierd in nuante albe, negre ce ma ineaca-n valuri,alte
amintiri bogate mumificate ce parca zac,
La rasarit ramai doar tu, suflarea rece dintr-un veac.

Detentis

Se apropie....
O vezi nu?
E ea cea cu smaralde albe in loc de ochi si val de coroane in loc de par
Este cea care prinde teama in tine si o strange ca pe un prosop ce trebuie stors
De lacrimi si dureri aprinse in tine, care iti sapa in suflet
Te doare nu?
O simti cum te cuprinde in bratele ei de funii?
Ce miros patrunzator si cata ura, ahhhhh imi vine sa zbier la tine
Sa ma reped asupra ta si sa caut ego-ul care iti indeamna propria fire
sa fie atat de netrebnica
Doar Dumnezeu te poate adulmeca in calea-i pavata de roua neagra
Cum sa mori cand tu provoci moartea?

E seara

E seara....nu mai pot canta despre tine
Zambetul palid pe care il afisai odata acum imi tine mintii de umbra
Sa neg ca te pot iubi o viata fara ca tu sa existi pentru mine
Ar fi de ajuns sa ma complac, sunt doar un muribund jalnic!
Tu poti zbura deasupra unui intreg univers, eu prefer doar o lume
Tu esti insomnia parfumului de liliac, pe care eu il imprastii peste zari.
Cand ploua imi amintesc de curcubeul a carui fatada infinita imi povesteste
De tine, de noi....
Am inceput sa ma schimb..involuntar tu mi-ai dat aripi noi dupa cele vechi
Arse de mult de smoala pasilor repezi ai vietii
Tu mi-ai dat tot
Mai putin iubire.

Pergament

In memorii stagnez , ma inec in pajisti cu ape involburate
De-al meu sange ma cutremur , si din nou nu mai am aer
Poate trecatorii , mult prea multi sfasiati
De o rupta tacere ce-o asterni pe-al urmei prag
Vor sfarsi ca-n panze goale ce de soare au tot ars
Nesperand macar un ceas, la un veac, un bun-ramas
...iar constiinta, ce necaz, intr-al lumii haos ordonat
Pe o rama de oglinda sparta peste al meu pat
Pata de rusine spalata intr-un rau de iubiri absolute
Ucise de monstrii, de diavoli infrante
Petrec ultimele momente spunand ca nu-mi pasa
...Am uitat de mult de ce sa vreau sa mor

Dormi in palmea mea, iubito!

"Dormi in palma mea iubite!"
Scris de mana-n rugamintea
Ce-ai calcat-o apoi pe strada
Cand plecai...
Plumb si aur inscriptionat pe coperta vietii tale
Plouata, stoarsa si rupta in doua.
Nu veni pe strada mea
Rugamintea e si-acum , am lasat-o azi noapte-n scris
Langa calimara.
De-as fi pierdut-o in albele nopti
Ai fi gasit-o sa o porti
ca fata sa-ti fie murdara , de rasina si de ceara
"Dormi in palmea mea iubito!"