Nuante Alb-Negre

Sunt nopti prea gri ca sa-ti dezvalui
Alba mea infatisare.
In stranii scorburi ce-mi soptesc o dulce alinare
Ma dezvalui peste timp caci el poate calatori de-a lungul tau
In stresini cu lumina artificiala, ce m-ar orbi de n-as vedea
Frumusetea pala.
Oriunde-n timp as tresari la tremuratul buzelor tale
Ma pierd in nuante albe, negre ce ma ineaca-n valuri,alte
amintiri bogate mumificate ce parca zac,
La rasarit ramai doar tu, suflarea rece dintr-un veac.

Detentis

Se apropie....
O vezi nu?
E ea cea cu smaralde albe in loc de ochi si val de coroane in loc de par
Este cea care prinde teama in tine si o strange ca pe un prosop ce trebuie stors
De lacrimi si dureri aprinse in tine, care iti sapa in suflet
Te doare nu?
O simti cum te cuprinde in bratele ei de funii?
Ce miros patrunzator si cata ura, ahhhhh imi vine sa zbier la tine
Sa ma reped asupra ta si sa caut ego-ul care iti indeamna propria fire
sa fie atat de netrebnica
Doar Dumnezeu te poate adulmeca in calea-i pavata de roua neagra
Cum sa mori cand tu provoci moartea?

E seara

E seara....nu mai pot canta despre tine
Zambetul palid pe care il afisai odata acum imi tine mintii de umbra
Sa neg ca te pot iubi o viata fara ca tu sa existi pentru mine
Ar fi de ajuns sa ma complac, sunt doar un muribund jalnic!
Tu poti zbura deasupra unui intreg univers, eu prefer doar o lume
Tu esti insomnia parfumului de liliac, pe care eu il imprastii peste zari.
Cand ploua imi amintesc de curcubeul a carui fatada infinita imi povesteste
De tine, de noi....
Am inceput sa ma schimb..involuntar tu mi-ai dat aripi noi dupa cele vechi
Arse de mult de smoala pasilor repezi ai vietii
Tu mi-ai dat tot
Mai putin iubire.

Pergament

In memorii stagnez , ma inec in pajisti cu ape involburate
De-al meu sange ma cutremur , si din nou nu mai am aer
Poate trecatorii , mult prea multi sfasiati
De o rupta tacere ce-o asterni pe-al urmei prag
Vor sfarsi ca-n panze goale ce de soare au tot ars
Nesperand macar un ceas, la un veac, un bun-ramas
...iar constiinta, ce necaz, intr-al lumii haos ordonat
Pe o rama de oglinda sparta peste al meu pat
Pata de rusine spalata intr-un rau de iubiri absolute
Ucise de monstrii, de diavoli infrante
Petrec ultimele momente spunand ca nu-mi pasa
...Am uitat de mult de ce sa vreau sa mor

Dormi in palmea mea, iubito!

"Dormi in palma mea iubite!"
Scris de mana-n rugamintea
Ce-ai calcat-o apoi pe strada
Cand plecai...
Plumb si aur inscriptionat pe coperta vietii tale
Plouata, stoarsa si rupta in doua.
Nu veni pe strada mea
Rugamintea e si-acum , am lasat-o azi noapte-n scris
Langa calimara.
De-as fi pierdut-o in albele nopti
Ai fi gasit-o sa o porti
ca fata sa-ti fie murdara , de rasina si de ceara
"Dormi in palmea mea iubito!"

Perdati

Pier gandindu-ma la tainele misterioase ale sarutului tau
Te pierzi in marea aurie a sufletului meu patimas
Te vad in petale de roua argintie, prinsa ca un cercel de urechea ta
Care ma asculta in timp ce zac la picioarele tale
Nu pot iubi indeajuns restul lumii din moment ce tu esti lumea mea
Nu pot sa vad limpede cand tu imi acoperi ochii
Respir doar pentru a respira aerul tau
Iubesc doar ca sa pot exista
.....pentru tine

Treptat

Te sarut, te tin in brate, ce moment delicat
As putea sa inchid ochii si sa te strig in vis
Doar ca sa iti zambesc un act intr-o piesa ce tine la nesfarsit
Pana si in vis te-am iubit de atatea si atatea ori
Vei pleca odata, simt asta
Oricum nu ramane in urma noastra decat o pajiste plina de taisuri ascutite ale unui suflet gol
Oricum eu mor, tu renasti
Si-as vrea sa tin cu dintii de tine


Dar tu taci, si pleci, te-ntorci si pleci din nou
Ce Zeu al neputintei, sa imi faca atata rau, si rau pe dealurile si curmezisurile dragostei infrante
Trist, e chiar trist ca nu pot scrie despre bucurie
La ce folos , cand soarta nu iti mai scrie in cartea ei plina de amintiri insiruite intr-un consens absurd, fara urma
Iar ea pleaca oricum, sunt taieturi ce oricum nu pot fi vindecate
De noi, aceste jalnice ganduri

Nesperari

Te chem....dar poate ai uitat de mult sa vii
Te strig, dar sufletul tau nu mai stie sa auda sunete fine, soapte
Te urmez,dar deviez din calea gandurilor tale, acum....mult mai devreme
Desi par a fi doar o urma a pasilor tai in testamente aruncate in flacari de toamna
Eu am cazut de mult, in carari ale timpului, care piere destainuind trecuturi sumbre

Clipele firave scormonite in dorinte dezlegate de zeii chipului tau
Ce ca o flacara domneste peste mii si mii de zari, alunecand in spatiu
Dar eu dispar, si tu dispari
Si te-as iubi, si te-as ura o viata
Chipul tau angelic insa nu ma lasa sa suflu deznodamantul pe ochii tai
Poate ca as orbi, sau as striga, sau te-as ucide
Sau as taia frunzele de care te impiedici de atatea ori cand incerci sa te intinzi
In noi, in tine, in mine si tine exista doar un singur gand
Acela al dorintei.....