Te sarut, te tin in brate, ce moment delicat
As putea sa inchid ochii si sa te strig in vis
Doar ca sa iti zambesc un act intr-o piesa ce tine la nesfarsit
Pana si in vis te-am iubit de atatea si atatea ori
Vei pleca odata, simt asta
Oricum nu ramane in urma noastra decat o pajiste plina de taisuri ascutite ale unui suflet gol
Oricum eu mor, tu renasti
Si-as vrea sa tin cu dintii de tine
Dar tu taci, si pleci, te-ntorci si pleci din nou
Ce Zeu al neputintei, sa imi faca atata rau, si rau pe dealurile si curmezisurile dragostei infrante
Trist, e chiar trist ca nu pot scrie despre bucurie
La ce folos , cand soarta nu iti mai scrie in cartea ei plina de amintiri insiruite intr-un consens absurd, fara urma
Iar ea pleaca oricum, sunt taieturi ce oricum nu pot fi vindecate
De noi, aceste jalnice ganduri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu