Te chem....dar poate ai uitat de mult sa vii
Te strig, dar sufletul tau nu mai stie sa auda sunete fine, soapte
Te urmez,dar deviez din calea gandurilor tale, acum....mult mai devreme
Desi par a fi doar o urma a pasilor tai in testamente aruncate in flacari de toamna
Eu am cazut de mult, in carari ale timpului, care piere destainuind trecuturi sumbre
Clipele firave scormonite in dorinte dezlegate de zeii chipului tau
Ce ca o flacara domneste peste mii si mii de zari, alunecand in spatiu
Dar eu dispar, si tu dispari
Si te-as iubi, si te-as ura o viata
Chipul tau angelic insa nu ma lasa sa suflu deznodamantul pe ochii tai
Poate ca as orbi, sau as striga, sau te-as ucide
Sau as taia frunzele de care te impiedici de atatea ori cand incerci sa te intinzi
In noi, in tine, in mine si tine exista doar un singur gand
Acela al dorintei.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sa-ti spun care poezie imi place cel mai mult? Asta si E seara...si nu pentru ca ma regasesc in ele ci pentru ca regasesc in ele lucruri pe care le-am provocat... E bine ca sunt poeziile unei lumi pentru ca daca erau despre tine tradau neimpliniri si neputinta si ar fi insemnat ca te-am pierdut de mult pe drum...:P
RăspundețiȘtergere