Pergament

In memorii stagnez , ma inec in pajisti cu ape involburate
De-al meu sange ma cutremur , si din nou nu mai am aer
Poate trecatorii , mult prea multi sfasiati
De o rupta tacere ce-o asterni pe-al urmei prag
Vor sfarsi ca-n panze goale ce de soare au tot ars
Nesperand macar un ceas, la un veac, un bun-ramas
...iar constiinta, ce necaz, intr-al lumii haos ordonat
Pe o rama de oglinda sparta peste al meu pat
Pata de rusine spalata intr-un rau de iubiri absolute
Ucise de monstrii, de diavoli infrante
Petrec ultimele momente spunand ca nu-mi pasa
...Am uitat de mult de ce sa vreau sa mor